Solsgirth, o fostă comunitate agricolă din Canada, a ajuns aproape pustie după dispariția treptată a magazinelor, școlii și altor servicii locale. În 2021, în sat mai locuiau doar trei familii, iar casele abandonate și clădirile acoperite de vegetație păstrau urmele unei perioade în care localitatea era mult mai animată.
Garry Workman, unul dintre puținii locuitori rămași, s-a întors în Solsgirth în 1962, după moartea tatălui său, și a lucrat în agricultură. „Odinioară, era o localitate plină de viață, cu afaceri, case și locuitori. Acum, în sat mai trăiesc doar trei familii, dacă mă număr și pe mine printre ele”, spunea acesta.
Localitatea se află de-a lungul autostrăzii Yellowhead, la sud de Parcul Național Riding Mountain. De-a lungul anilor, multe dintre locuințe au fost părăsite, iar grădinile și curțile au fost acoperite de vegetație.
Un sat mutat după calea ferată
Solsgirth nu a fost construit inițial în locul în care se află astăzi. Așezarea purta numele Toddburn și era situată la aproximativ 10 kilometri mai la nord, însă comunitatea a fost mutată după modificarea traseului planificat al căii ferate.
Relocarea a avut ca scop apropierea de noua rută feroviară. În perioada de dezvoltare a satului, gara, magazinele și școala deserveau locuitorii din Solsgirth și din zonele învecinate, dar aceste puncte de sprijin ale comunității au dispărut odată cu reducerea populației.
Bisericile, ultimele repere
Printre clădirile rămase se numără Biserica Anglicană St. Stephen, ridicată în 1906. În interior se mai găsesc bănci din lemn și cărți religioase, inclusiv o Biblie Oxford, iar calendarul unei biserici a rămas deschis la luna septembrie 2002.
O altă clădire importantă este Biserica Greco-Catolică Ucraineană Holy Ghost, amenajată într-o fostă școală închisă în 1958. Cupolele au fost lucrate manual de Michael „Mike” Swistun, un tâmplar local care făcuse parte dintr-un circ și fusese prezentat drept cel mai puternic om din lume.
Ultimele slujbe din cele două biserici au avut loc în 2002, la o distanță de numai patru luni. Aproximativ 50 de enoriași, atât actuali, cât și foști, s-au reunit atunci pentru a-și lua rămas-bun de la lăcașurile de cult.
Ulterior, Biserica Anglicană St. Stephen a fost vândută pentru un dolar canadian Muzeului Regional Prairie Mountain. Planul de mutare a clădirii nu a fost dus la capăt, iar Biserica Holy Ghost a ajuns la cumpărători privați care intenționau să o transforme într-o locuință; la o inspecție realizată în 2016, lucrările erau încă neterminate.
Urmele unei comunități dispărute
Printre clădirile abandonate se mai disting locuințe în care au rămas obiecte personale, ca și cum plecarea proprietarilor ar fi fost definitivă și neașteptată. Într-una dintre case, un televizor vechi se află deasupra unei mașini de spălat, în timp ce tablouri și obiecte casnice sunt împrăștiate prin încăperi. Într-o altă cameră a rămas un morman de șepci de baseball colorate.
Depopularea Solsgirth reflectă schimbările care au afectat numeroase comunități agricole din Canada. Extinderea exploatațiilor agricole și concentrarea activităților economice în orașe au determinat plecarea familiilor, iar închiderea magazinelor, școlii și serviciilor locale a accelerat declinul satului.
Astăzi, cele câteva familii rămase și clădirile ascunse de vegetație sunt singurele dovezi ale perioadei în care Solsgirth era o comunitate prosperă. Bisericile părăsite și calendarul rămas la septembrie 2002 surprind imaginea unui loc în care viața s-a oprit treptat.