Creștinii ortodocși vor prăznui Înălțarea Sfintei și de Viață Făcătoarei Cruci pe 14 septembrie 2026. Sărbătoarea amintește de descoperirea crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos și este asociată cu rugăciunea, recunoștința și îndemnul la liniște sufletească.
În calendarul ortodox, ziua are o importanță deosebită și le oferă credincioșilor prilejul de a reflecta la jertfa Mântuitorului. Crucea este privită nu doar ca simbol al suferinței și al morții, ci și al biruinței asupra păcatului, deznădejdii și morții.
Originea sărbătorii
Povestea sărbătorii este legată de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Elena, în secolul al IV-lea. Tradiția bisericească spune că Elena a ajuns la Ierusalim în căutarea Crucii pe care fusese răstignit Hristos.
În jurul anului 326, în apropierea Golgotei au fost găsite trei cruci. Pentru identificarea celei adevărate, fiecare a fost apropiată de o persoană bolnavă, iar atingerea uneia dintre ele ar fi dus la vindecare. Astfel, crucea respectivă a fost recunoscută drept Crucea Domnului.
Participarea la slujbă și cinstirea Sfintei Cruci se numără printre practicile asociate acestei zile. În unele comunități, crucea este decorată cu flori și verdeață, considerate simboluri ale vieții și ale biruinței asupra morții.
Plantele sfințite la biserică erau, în anumite zone, păstrate în casă sau așezate în diferite încăperi, ca formă tradițională de protejare a locuinței. Cei care nu pot ajunge la biserică se pot ruga acasă, în liniște, în fața unei icoane.
Ce se evită în această zi
Biserica nu stabilește o listă universală de interdicții stricte pentru 14 septembrie. Multe dintre regulile vehiculate provin din obiceiuri populare și din credințe transmise de-a lungul generațiilor.
În tradiția populară, oamenii încercau să evite:
- certurile, injuriile și conflictele;
- intenția de a le face rău altor persoane;
- începerea unor lucrări sau proiecte importante;
- munca fizică grea, atunci când nu era necesară;
- treburile gospodărești care puteau fi amânate;
- călătoriile lungi;
- intrarea în pădure.
Aceste obiceiuri urmăreau ca sărbătoarea să fie petrecută fără agitație, într-o atmosferă de rugăciune și împăcare. Prin urmare, afirmația că anumite activități sunt „strict interzise” trebuie înțeleasă în raport cu tradițiile populare, nu ca o regulă religioasă generală.
Credința legată de pădure
Evitarea pădurii pe 14 septembrie este asociată cu o veche credință despre șerpi și alte viețuitoare. Se considera că, în perioada respectivă, acestea se retrăgeau pentru sezonul rece, motiv pentru care oamenii preferau să nu intre în zonele împădurite.
Semne pentru toamnă și iarnă
În trecut, vremea din ziua sărbătorii, direcția vântului și comportamentul păsărilor erau urmărite ca posibile indicii pentru lunile următoare. Printre semnele consemnate în tradiția populară se află:
- căldura din 14 septembrie, asociată cu o iarnă mai blândă;
- ploaia, considerată indiciu al unei toamne umede și reci;
- vântul din nord, legat de o vară călduroasă în anul următor;
- vântul din vest, văzut ca semn de vreme rea;
- plecarea timpurie a cocorilor și strigătele lor prelungi, interpretate ca semn al unei toamne lungi și călduroase.